Jurnal de sarcină (IV)

12. Aspectele mai puțin plăcute ale unei sarcini

Din păcate o sarcină nu e așa cum se prezintă la televizor sau în filmele americane în care o gravidă devine mai frumoasă, cu un ten strălucitor și cu fericirea-n suflet non stop. Și ce-i mai greu de necrezut e că toate cele pe care le voi povesti în cele ce urmează vin din partea unei femei care până acum a avut o sarcină ușoară și fără de probleme.

 

Cu toate acestea, am avut simptomele specifice sarcinii, chiar puțin din toate, unele mai accentuate, altele mai ușoare, după cum urmează:

–Pilozitatea. Eu de fel am un păr des, bogat și care crește repede. Singura lui problemă e că este gras și o dată la două zile mă spălam pe cap. Am auzit că unor femei în sarcină podoaba capilară nu li se mai îngrășa și se puteau spăla o dată pe săptămână pe cap. Nu a fost și cazul meu. Nu am simțit nicio îmbunătățire din acest punct de vedere, nu a devenit mai puțin gras, nici nu a crescut mai repede decât înainte, dar nici nu mi-a picat mai mult păr. Singura ‘îmbunătățire’ la nivel de pilozitate e legat de părul de pe corp care, fir-ar, a început el să crească mai mult și mai tare. Nu e tocmai o bucurie, mai ales când sarcina e avansată și o banală epilare cu lama pe picioare devine o aventură în sine! :))

–Ten. Deși inițial nu am simțit o îmbunătățire pentru că la începutul și mijlocul sarcinii încă mai aveam coșuri care apăreau când mi-era lumea mai dragă, am observat o oarecare diferență în trimestrul trei al sarcinii când nu mi-au mai apărut coșuri deloc pe față.

–Greața și scârbă. Le-am resimțit pe amândouă îndeosebi la începutul sarcinii. Greața s-a atenuat foarte mult după primele trei luni, dar scârba față de unele alimente, îndeosebi carne, m-a urmărit aproape toată sarcina. Partea bună e că eu nu am vomitat niciodată în aceste nouă luni și am putut mânca normal fiind atentă doar să elimin unele alimente care îmi deranjau stomacul.

–Vergeturi și vene sparte. Well, am dat pe burtă cu uleiuri de corp pentru stoparea și prevenirea vergeturilor de la Mustela, cu Bio Oil și cu Loțiune de masaj pe baza de unt de cocos de la Palmer’s și ce credeți? Zero efect! Ceea ce mă face să cred că treaba cu vergeturile e relativă, nicio cremă din lume nu te poate salva dacă pielea ta e predispusă în a face vergeturi. Așadar, burta mea e plină de vergeturi, ba chiar mai mult, mi s-au spart și niște vene în partea inferioară a picioarelor!

Țin să precizez că nu aveam deloc vergeturi înainte de a rămâne gravidă pe burtă și că, deși am încercat să le evit, mie nu mi-a reușit. Pe de altă parte, recunosc că am simțit că nu mă împac cu uleiurile de la Mustela, dar cum aveam trei uleiuri cumpărate, am continuat cu ele. Sunt mult mai mulțumită de crema de la Palmer’s, de altfel singura la care am văzut un efect benefic legat de atenuarea venelor sparte de pe picioare.

Azi am 38 de săptămâni de sarcină încheiate și nu am experimentat mâncărimi ale pielii la nivelul abdomenului până acum dar recunosc, uneori am simțit un fel de arsuri la nivelul pielii, probabil atunci când pielea se întindea și mai apărea o vergetură nouă. Și am pus doar 10-12 kilograme în sarcină! Sunt femei care pun 26 de kg și nu fac vergeturi.

Cu toate acestea, în continuare eu mai aplic creme pe burtă și am de gând să aplic și după naștere, poate, poate se mai atenuează cu timpul! Legat de acest aspect, din punct de vedere emoțional, sunt ok, nu sunt necăjită că am făcut vergeturi pentru că nu consider că este un capăt de lume: nu am umblat cu buricul gol nici când eram tinerică și slabă, în mod clar nu m-aș îmbrăca așa nici acum, ca să nu mai spun că în ultimii ani purtam mai mult costume de baie întregi la mare pentru că îmi păreau mai elegante.

– Mână amorțită. Până să intru în concediul de maternitate, cât încă ‘prestam’ în câmpul muncii, am pățit de câteva ori să îmi simt mâna dreaptă amorțită. Poate era strict legat de job, deși mi s-a întâmplat și în week-end sau era o cauză a faptului că lucrez mult la calculator ori o combinație între sarcină și job. Cert e că nu era deloc o chestie plăcută mai ales când știam că mai aveam de tastat până la încheierea programului de muncă.

–Picioare umflate și crampe musculare. Da, da și daaa, foarte umflate, atât de umflate încât le-a cam observat toată lumea din jurul meu că arată rău. Ce-i drept, la oboseală mi se umflau și înainte picioarele, cel mai probabil datorită retenției de apă, însă în sarcină am ajuns la alt nivel. Am experimentat în săptămâna 36 de sarcină o noapte întreagă de nesomn datorită durerilor de picioare, simțeam un fel de presiune la nivelul lor și asta după ce pe parcursul zilei respective am stat mai mult de patru ore în picioare. Că tot suntem la capitolul picioare, mersul meu de acum e tare comic, doar sunt pe ultima sută de metri și nici nu mai pot străbate distanțe mari pe jos cum o făceam înainte. Ultima plimbare mai lungă a fost chiar aseară la 37 de săptămâni și 6 zile, iar a doua zi am dormit toată ziua ca un urs în bârlog pe timpul hibernării până la aproximativ șase seara. Efectiv nu m-am simțit în stare de nimic.

Cât despre crampe musculare (vestiții cârcei), am avut parte de aceste neplăceri începând din al doilea semestru dar doar de patru ori, câte două ture de fiecare picior. După ce i-am povestit medicului care îmi urmărește sarcina că și-au făcut apariția primele două crampe, am început să iau magnerot și acesta le-a stopat. Am mai făcut de două ori de atunci când am uitat să îmi iau pastilele, dar oricum nu au mai fost atât de intense ca primele.

–Somnul și oboseala generală. Eh, aici e loc de poveste multă. 🙂 Cumva relația cu somnul în timpul sarcinii s-a schimbat. În primele două semestre ale sarcinii consumul de energie a fost atât de mare încât dormeam enorm de mult. Pe bune, am avut weekend-uri întregi când mă trezeam la 11 dimineața, de la 2 până la 6 p.m. dormeam din nou, iar la 10 seara jumate eram în pat la somn de parcă nu dormisem de 2 zile, nu alta! Chiar și Ovidiu a rămas suprins de cât de mult puteam să dorm, eu care nu am avut niciodată o relație strânsă cu somnul.

În momentul în care am trecut la programul de lucru de șase ore, îmi făcusem mari speranțe în legătură cu cele două ore libere câștigate zilnic și mă gândeam că o să fac o grămada de chestii atunci. Ce credeți că am făcut? Le-am dormit! Când mi se încheia programul de muncă, la ora 3 mă puneam pe pat și adormeam instant, ba chiar aveam zile când mi-era atât de somn încât la ora 12 în loc de masa de prânz, mă puneam să dorm o oră.

În trimestrul trei nu am simțit neapărat nevoia de atât de mult somn, s-au mai rărit zilele în care dormeam și dupa-amiaza, până când am ajuns în săptămâna 36 de sarcină care, până în acest moment, a fost cea mai grea! Atunci din 7 nopți ale săptămânii, 4 nu le-am putut dormi, una din cauza acelor dureri de picioare, două din cauza arsurilor stomacale și una pentru că era fetița prea activă. Ei bine, de atunci somnul meu s-a cam dus și dorm totalmente pe alt fus orar…pe fusul bebelușei cred! Oricum și cu câteva săptămâni înainte de săptămâna 36 de sarcină care a rămas un fel de punct de cotitură într-ale somnului, observasem că indiferent de ora la care adormeam, fie 11 sau 1 noaptea, mă trezeam mereu la 4 a. m. și adormeam de abia după o oră sau două. Se pare că fetița atunci e cea mai activă. Chiar și noaptea trecută m-am trezit la 4! O altă chestie interesantă care are loc în corpul unei femei atunci când sarcina e atât de avansată e faptul că somnul devine mai superficial tocmai ca atunci când bebele se naște mama să poată să-l audă imediat indiferent dacă este adormită în acele momente.

–Arsuri stomacale. Le-am pomenit mai sus că nu am dormit două nopți întregi la rând din cauza lor, dar dacă ar fi să aleg, dintre toate simptomele avute pe parcursul sarcinii, astea au fost de departe cele mai rele! Efectiv mă simt ca un dragon care scoate pe gât foc fără flăcări! Am topit cutii de Rennie, am trecut de la spearmint la peppermint si poate că aș fi trecut și la Gaviscon dacă sarcina nu ar fi atât de avansată acum. Mai îndur puțin! 🙂

Arsurile astea le-am avut din chiar primul trimestru al sarcinii și tot ce au făcut în timp au fost să se înrăutățească și să se facă simțite la din ce în ce mai multe alimente. Astfel încât am evitat citricele de orice fel, castraveții cruzi, morcovii nefierți, ardeii în orice stare a lor, brânza (începând cu a doua jumătate a trimestrului doi), cafeaua, ciocolata (trimestrul 1 și 2) și evident, carnea (de orice fel), sosurile și maioneza, nuca, prăjelile (câteodată) și probabil lista e mai lungă, dar nu mi le amintesc pe toate. Chiar și acum în momentul în care scriu am arsuri, doar că sunt moderate, ceea ce oricum nu le face mai puțin plăcute!

–Dureri de cap. La începutul sarcinii, am avut 2 zile pe care le-am petrecut cu o migrenă de cap absolut ingrozitoare. Până nu am luat o jumătate de pastilă de ceva după 48 de ore de chin, nu mi-a trecut! A fost cumplit mai ales că lucram program întreg atunci și mai eram și cu căștile pe urechi trebuind să mă concentrez la capacitate maximă.

–Tensiune arterială. Ei bine, imediat după migrena nemiloasă de care am povestit mai sus, am avut probleme cu tensiunea. Culmea, eu care nu am experimentat niciodată tensiunea mare, m-am trezit că aproximativ 4-6 săptămâni la început de sarcină tensiunea mea o luase razna. Nu am luat tratament deloc, am încercat să nu mai mănânc sărat, deși eu de fel nu mănânc sărat și să consum mai multe lichide. Nu cred că datorită acestor eforturi s-a atenuat și vă spun cu mâna pe inimă că adevărata cauză a tensiunii mele mari era totuși locul de muncă, stresul aferent și programul de 8 ore la birou. În momentul în care am trecut la programul redus specific gravidelor, mi-a revenit și tensiunea la normal! 🙂

De atunci și până acum am monitorizat cu atentie tensiunea și s-a aflat în parametrii normali. Sper să rămână în continuare la fel, mai ales că în luna a 9a uneori tensiunea crește!

–Afecțiuni ORL în sarcină. Începând cu luna a 7a am observat că atunci când mergeam la cumpărături în centrele comerciale mari, gen mall-uri, mi se înfunda urechea dreaptă mereu. Încă mai experimentez acest simptom, de altfel am cam evitat locurile aglomerate cât am fost gravidă. De asemenea, undeva la începutul semestrului al doilea am început să observ că mi se înfunda nasul. Pentru mine nu a fost deranjant pentru că nu a ținut mult acest simptom, iar eu oricum am rinită cronică: să vedeți de ce înfundări teribile de nas am pe parcursul iernii îndeosebi dacă merg la munte! Ce mă deranjează totuși e că acum suntem la final de octombrie și, deși e foarte cald afară, mie iarăși mi s-a înfundat nasul.

–Hormoni și libido. Nu am fost deloc o gravidă hormonlă, am stat frumos în banca mea, nu am făcut crize de nervi (am înțeles că se întâmplă destul de des) și nici nu m-am deprimat. Pe de altă parte, nu am fost nici cea mai fericită sau exuberantă. Cât despre libido, sarcina pentru noi în cuplu a fost moartea pasiunii! :)) Nu am avut interdicție de niciun fel, dar a venit cumva natural de la amândoi să o lăsăm cam moale cu activitățile pasionale pe motiv de bebe viu în burtică! 🙂

–Dureri inghinale și de spate. Da, există și acestea însă depind mult de poziția în care stau sau dorm și până acum au fost moderate, plus că au apărut târziu în sarcină, deci nu mă pot plânge de ele foarte tare și nu le pot așeza pe aceeași treaptă cu vergeturile și arsurile stomacale.

–Senzația de pipi. Da, urinarea frecventă în sarcină nu m-a ocolit nici pe mine, dar nici nu am avut parte de întâmplări disperate. Ce e mai interesant e că în ultimul trimestru mă trezesc mai rar să merg noaptea la baie decât în cel de-al doilea. De abia aștept să reintru în normal și să dorm o noapte întreagă neîntoarsă, pe burtă și fără nicio pauză de pipi noaptea. Știu, sună amuzant! Probabil asta se va întâmpla în aproximativ doi ani de acum încolo când va fi bebelușul mare. 🙂

–Căldură. Mi-e cald și foarte cald tot timpul. Peste vară activam aerul condiționat în momentul în care mă trezeam dimineața și îl țineam pornit până la culcare, iar acum, deși e sfârșit de octombrie, simt că mă topesc din nou de căldură! Toate geamurile sunt deschise noaptea și nu reușesc să dorm cum trebuie până nu simt răcoarea care se lasă începând cu ora 3 a. m.

–Apatie. Nu știu dacă s-a instalat o dată cu venirea toamnei pentru că mie îmi place acest anotimp, dar simt o oarecare apatie. Nu e nimic grav, doar că mă impresionează sau entuziasmează mai greu anumite lucruri și cred că asta e, în genere, datorită faptului că mă mișc mai greu și că sunt mai mare în greutate. Poate e și un fel de reținere pe care o fac conștient căci, deep down, eu mă aștept la ce e mai rău în cele ce urmează. Știu că ultimele săptămâni de sarcină sunt cele mai dificile și că nașterea e traumatizantă oricum are loc ea, plus partea de lăuzie și alăptat având acasă un bebeluș mic nu pare nici ea că ar aduce o perioadă tocmai roz în viețile noastre. Nu, nu idealizez nimic și încerc să mă pregătesc psihic pentru ce urmează! 🙂

…

De ce mă consider totuși o gravidă norocoasă și aș dori o sarcină ca a mea cât mai multor femei?

Pentru că în ciuda celor enumerate mai sus, sarcina mea a evoluat frumos, iar stările de bine au fost mai dese decât cele de rău! După cum ați văzut unele simptome s-au manifestat preț de câteva zile sau sporadic. Nu am vomitat niciodată, nu am fost la perfuzii, m-am putut spăla normal pe dinți și am mâncat ca un om normal din punct de vedere al porțiilor.

În plus, am fost activă, am mers în vacanțe, la nunți, m-am întânit cu prietenii în oraș, am mers la film și am muncit până în săptămâna 33 de sarcină.

Nu am avut o sarcină toxică! Analizele de urină și de sânge, precum și toate consultațiile și ecografiile au ieșit de fiecare dată bune! Sper să am rezultate bune și la cele făcute înainte de naștere așa cum sper ca tensiunea arterială să rămână în normele acceptabile în aceste două săptămâni de sarcină rămase. Mâine primesc rezultatele! 🙂

Nu am făcut diabet gestațional și nu am dezolvat nici anemie, nici hemoroizi. Singurele pastile pe care le-am luat au fost Rennie pentru arsuri stomacale și Magnerot pentru a împiedica crampele musculare.

Grețurile avute au fost ușoare, durerile de spate și cele inghinale de până acum au fost și ele moderate, am avut în general un tonus bun. Atunci când dormeam mult, dormeam adânc și nici măcar acum nu visez urât! Nu simt o teamă cruntă (poate doar o reținere față de ce urmează și un refuz de a mă gândi prea des la asta), nu sunt nervoasă și nici emoționată (până acum)! Per total, atunci când mă simțeam bine, nu îmi venea să cred că sunt gravidă (chiar și acum în ultimul moment mai spun asta) ca să nu mai spun că am momente în care, deși simt mișcările fetiței în burtică, parcă nu îmi vine să cred că eu voi avea în curând un copil! 🙂