Resentimente

Cunoaşteţi cumva un om fără resentimente? O persoană atât de bună încât să-i ierte negreşit, mereu, din inimă, pe cei ce i-au supărat tare la un moment dat? Există oare aşa ceva, un om cu o inimă atât de lină?

Pentru că, dacă voi ştiţi, aţi întâlnit sau sunteţi astfel de oameni, spuneţi-mi şi mie care e reţeta? Cum să fac? Căci eu am câteva resentimente…faţă de anumite persoane. Nu multe: vreo două, trei…

Nu sunt ranchiunoasă şi nici nu le doresc răul! Nu am o listă neagră precum Arya din Game of Thrones,  dar nici nu pot scăpa de resentimentele faţă de ei pentru că, vedeţi voi, eu nu pot să uit! Am o memorie a detaliilor foarte bună, astfel că amintirile lucrurilor mai puţin frumoase dăinuie în mintea mea destul de pregnant.

Şi mai ştiu că nu e bine, că mie îmi fac singură rău, că a fi pasiv-agresivă nu e o modalitate de rezolvare a unor frustrări rămase acolo pe baza resentimentelor care nu-mi dau pace…Şi totuşi? Nu funcţionez şi nici nu mă îndrept înspre direcţia cea bună: aia pozitivă şi optimistă.

Poate că trebuie doar să-mi asum. Aşa sunt, aşa gândesc.

Poate că timpul le rezolvă pe toate.

Iar eu, for sure, I do take my time!