1. Weekend-ul trecut se întâmpla în Timișoara Festivalul Internațional de Jazz, pe numele de alint- Jazz TM, care era deja la a 4a ediție și la care ne-am dus și noi! Așadar, prima ediție la care ne-am prezentat. Deși eu eram un fel de fan din umbră.
Mereu am urmărit online povestea festivalului de știam cine cântă și cine-l organizează, dar niciodată nu a fost o prioritate căci ba nu eram în oraș (ca atunci când a venit Macy Gray), ba nu aveam cu cine să merg (cred!, nu-mi mai amintesc exact)…Ei bine, între timp, festivalul a căpătat amploare, drept urmare în anul curent artiștii prezenți s-au manifestat pe 3 scene diferite, toate centrale.
Site oficial (foarte bine pus la punct) puteți găsi aici.
Noi am ‘gustat’ din ziua de sâmbătă, 2 iulie, când am ascultat puțintel din Arcus Trio și Dhafer Youssef, apoi am dat o tură prin Unirii la terasă, că voiam să vedem și Germania-Italia. Am văzut prima repriză, ne-am dat seama că va fi un meci lung, am lăsat meciul la pauză și ne-am întors la 10.45 p.m. înapoi în Piața Operei să o vedem pe Imany. Când ajungeam noi acolo, i se făcea introducerea pe scenă. A fost FENOMENAL! Ovidiu este un fan al melodiei ei Don’t be shy, ba chiar îi știa mai multe melodii. Eu, în afară se succesul comercial atins cu melodia asta, nu știam nimic despre ea, nici măcar cum arată.
A fost un concert neașteptat de bun, pentru mine care eram o necunoscătoare… Imany a ridicat lumea de pe scaune la dans, iar noi, care de obicei mergem la somn ca găinile în weekend, uitasem de ceas și de oră, ajungând la 2 noaptea acasă atunci. Ne-am dus prin Libertății la plimbare după concert. Conform așteptărilor, meciul nu era gata, erau la partea cu șuturile la poartă. Stăteam pe băncuțe în Libertății și se auzea gălăgia mulțimii de pe la terase la fazele de gol. Cred că a fost cel mai fain meci de la Euro ăsta, auzit prin reacțiile oamenilor! 🙂
Zilele următoare, mi-am facut din temele restante și am ascultat în întregime cel de-al doilea album al lui Imany: Sous les jupes des filles! ❤
2. Weekend-ul acesta are loc, tot în Timișoara, Festivalul Inimilor, un festival devenit obișnuință în oraș- deja la a 27a ediție!
Ca și la cel de jazz, nu am fost niciodată în Parcul Rozelor ca să-l văd până…aseară! Ce și cum s-a întâmplat de fapt? Joi am băgat niște overtime la lucru, cam 45 de minute, nu mai mult, iar când am plecat de acolo, pe jos, am văzut gălăgie mare în centru. M-am dus să văd ce se întâmplă că era plin de culoare și de muzică și arăta prea frumos totul: am prins în plină desfășurare parada costumelor populare cu participanți ai festivalului, oameni din diverse zone ale țării și ale lumii. Mi-a plăcut ce am văzut, era o adevărată sărbătoare pe stradă!
Aseară, tot pe jos și tot după lucru, ne-am oprit în centru la Segafredo, la o înghețată iar într-un final, am făcut o plimbare până-n Rozelor că voiam eu să văd ce se întâmplă la festivalul acesta, mai ales că era program cu mai mult dans decât cântec. Vremea a fost foarte frumoasă, 27 de grade, deci de ce nu? Nu sunt eu cea mai mare ascultătoare de folclor, dar știu dansurile bănățene, iar la nunțile de acasă îmi pun în practică mereu cunoștințele de acest gen.
Prezentatoarea festivalului este vedeta TVR, Iuliana Tudor, pe care eu am recunoscut-o imediat după voce. Am prins chiar deschiderea serii și am rămas la spectacolele ansamblurilor Cununița din Bănia (Caraș-Severin) însoțiți de fanfara din localitate și Lugojana din Lugoj (Timiș) alături de care a fost și solista Dana Gruescu (pe care o știu pe la nunțile și botezurile de acasă). Programul de azi și de mâine îl găsiți aici.
Eu m-aș mai duce și astăzi că mi-a plăcut ce am văzut aseară și aș vrea să văd dansuri din Columbia, Chile și Costa Rica, însă înainte de a face asta, trebuie să mă asigur că am cu cine merge, căci Ovidiu nu e un mare iubitor de folclor.